Muncesc pământul de dimineaţa până seara, aşa cum au învăţat de la bătrâni, fără utilizarea substanţelor chimice şi fără alte tertipuri care îi ajută să aibă cele mai aspectuase legume. Recolta o adună de pe câmp, în perioada în care se coc legumele, iar marfa o vând de la poartă, pentru că în pieţe nu au loc de samsari.
Domnul Aurel are 65 de ani şi lucrează pământul de când se ştie. Aşa a învăţat de la părinţi şi bunici şi este singura sursă de venit, cu care îşi întreţine familia. Legumele le cultivă tradiţional, pe terenul din spatele casei, concesionat, nu în solarii, pentru că nu îşi permite să construiască unul.
Agricultorul spune că a vândut la piaţă, împreună cu părinţi, de mic copil, dar acum e greu să mai găsească un loc liber. Samsarii au acaparat tot, cumpără en-gross de la producători, iar apoi vând marfa la suprapreţ.
Astfel că, domnul Aurel a ales să vândă marfa de la poartă, în localitatea de origine, Bâldana. Preţurile se negociază, deşi sunt cu mult sub preţul pieţei. Spre exemplu, un kilogram de cartofi vândut la poartă este 1 leu, în timp ce la piaţă preţul depăşeşte 3 lei.
În curtea ţăranului locuiesc trei familii, reprezentând copiii acestuia. Muncesc împreună la câmp şi trăiesc doar din agricultură. Reuşesc să supravieţuiască de pe o zi pe alta şi sunt mulţumiţi că au ce mânca, fără să ceară altora, şi că îşi pot procura lemnele pentru iarnă din munca lor, chiar dacă truda este foarte mare, iar profitul lasă mult de dorit.