Atât de tare l-a durut să-i vadă pe copii cerșind, sărmani și lipsiți de bucuria copilăriei, încât nu a mai răbdat și pentru ei a creat un colț de Rai. Este povestea preotului Manuel din Urlați care îngrijește de zeci de copii și le redă copilăria furată de sărăcie și șansa la un viitor mai bun. Mulțumită lui, micuții merg acum la școală și la grădiniță, au parte de o masă caldă, de afecțiune și sprijin. Fără să stea pe gânduri mai mulți voluntari i s-au alăturat și împreună îi ajută pe copiii din Centrul de Zi din Urlați.
De cum intri pe poarta Centrului de Zi de la Urlați, găsești o altă lume. În comunitatea săracă și bătută de soartă în care copiii nu pot decât să spere la o viață mai bună, preotul Manuel Radu le oferă această șansă. Alături îi sunt voluntarii, bucărătesele, pedagogul și asistentul social. Împreună dau o lecție de bunătate și generozitate tuturor celor care trec pragul centrului. Părintele își amintește de începuturi când sătui să îi mai vadă pe copii flămânzi, așteptând milă și lipsiți de copilăria pe care fiecare copil o merită, a hotărât să le vină în ajutor.
Gândul că micuții ar putea abandona școala din cauza sărăciei l-a determinat pe părintele Manuel să facă ceva mai mult pentru ei. După ce a făcut rost de bani din donaţii şi sponsorizări, părintele a terminat de renovat casa şi a trecut la amenajarea curţii şi a grădinii. A aranjat un parc de joacă, un foişor şi chiar o livadă pe care o îngrijeşte împreună cu micuţii. Recunoaște că i-a fost greu uneori, dar niciodată nu s-a gândit să renunțe.
Despre copii vorbește cu zâmbetul pe buze. Spune că cea mai mare bucurie este că micuții merg la școala și vor avea un viitor mai bun. Cei mai mulți vin din familii sărace cu părinți care nu au avut șansa la educație, care nu știu să scrie și care pun o pâine pe masă muncind cu ziua.
Cătălina și Ramona le-au devenit îngeri păzitori. Îi sprijină să-și facă temele, să învețe să socializeze, să se dezvolte și să creadă în propriile forțe. De multe ori însă, poveștile dramatice le copleșesc și pe ele.
Cât de greu le este acestor copii? Imaginați-vă că la vârste fragede iau responsabilitatea în piept. Iau locul părinților de multe ori și ajung ei să-i învețe pe cei care le-au dat viață.
Georgică are 11 ani. Își amintește că atunci când a ajuns la centru, în urmă cu patru ani, nu știa nici să citească și nici să scrie. Acasă mai are șapte frați, iar familia cu greu se descurcă. Ai lui muncesc cu ziua pentru a pune o pâine pe masă.
Ștefania vine la centrul părintelui Manuel de cinci ani.
Părinții copiilor îl ajută pe preot la treburile gospodărești. Este felul lor de a mulțumi pentru ajutorul dat copiilor. Comunitatea de aici ne dă o lecție tuturor, dar e nevoie mereu de ajutor. O puteți face cu donaţii pentru Centrul de zi Sf. Stelian, din cadrul Fundaţiei Bucuria Ajutorului, Filiala Urlaţi în contul:
FUNDAȚIA BUCURIA AJUTORULUI
FILIALA URLAȚI
Cont: RO29RNCB0381126282860001 BCR URLAȚI