Parca am fi blestemaţi de soartă îşi plâng amarul bătrânii dintr-un sat din Dâmboviţa. În locul în care cu greu se ajunge pe jos, prin noroi, oamenii se simt uitaţi şi necazurile se ţin lanţ. O biată bătrână a rămas pe drumuri după ce soţul a murit ars în casa la primul incendiu, iar când credea că nu poate avea suferinţă mai mare, un al doilea foc a mistuit toată agoniseala. Acum stă pe la rude şi munceşte cu ziua pentru o farfurie de mâncare.
Satul Onceşti, locul unde bătrânii îşi numără zilele şi unde suferinţele parcă nu mai contenesc să dispară. 12 familii stau pe acest deal din comuna Voineşti. De când se ştiu singura cale de acces este un drum îngust prin noroaie. Pe aici şi-au pierdut tinereţile şi aici îşi plâng bătrâneţea. Ca şi cum viaţa nu ar fi lovit-o de ajuns, tanti Iftina a trecut de două ori prin foc. Primul incendiu care i-a cuprins casa l-a prins pe soţ în interior şi omul a ars de viu. A doua oară acum câteva zile cămăruţa pe care o mai salvase de vâlvătaie a luat din nou foc şi femeia a fost la un pas să moară arsă.
Arsurile nici nu le mai simte, durerea îi macină sufletul bătrânei. La 51 de ani a rămas văduvă şi pe drumuri. O cumnată o adăposteşte temporar. Flăcările au mistuit totul, a rămas doar cu hainele de pe ea. Poate ar fi reuşit să salveze ceva dacă pompierii puteau să urce aici, însă autospeciala nu are cale de acces. Aici nici salvarea nu ajunge, bolnavii sunt căraţi pe braţe, iar morţii cu tractoarele la cimitir.
Tanti Veronica este grav bolnavă, de curând a aflat că are cancer, iar la tratament merge doar cărată de copii în spate. Abia se mai ţine pe picioare şi ca să uite de amarul ei plânge soarta cumnatei sale rămase pe drumuri.
Din puţinul lor încearcă să o ajute pe cumnata rămasă sub cerul liber. Cer ajutorul oamenilor cu suflet pentru a-i ridica o cămăruţă femeii. Spun că ar munci să o ridice cărămidă cu cărămidă dacă cineva s-ar îndura să îi ajute cu materiale de construcţie. Oamenii speră că cineva le va auzi amarul, măcar pentru tinerii care mai vin din urmă.
Aici, unde sărăcia şi durerea le marchează vieţile, bunătate şi generozitate îşi fac loc.