VIAȚA ÎN CEA MAI SĂRACĂ LOCALITATE

VIAȚA ÎN CEA MAI SĂRACĂ LOCALITATE

Bine ați venit, rău ați nimerit! pare să fie zicala-mănușă pentru localitatea teleormăneană Necșești. La doar 100 de km de capitala României, unde găsim traiul bogat, se află polul sărăciei de la noi din țară.  Conform ultimului studiu, prezentat în 2013 de Ministerul Dezvoltării, Necșești a fost catalogată drept cea mai săracă localitate din România. Chiar dacă autoritățile de aici, au refuzat acest statut și ștampila pusă de statistici, realitatea din teren confirmă datele ministerului.

Tineri fără vreo perspectivă, case dărăpănate, școli închise din cauza numărului mic de copii, bătrâni fără sprijin și gospodării abandonate. Comuna mai are în prezent puțin peste 1000 de locuitori și nu sunt mari speranțe ca pe viitor lucrurile să meargă spre mai bine. De cum ajungi aici, te întâmpină un peisaj dezolant. În Necşeşti, timpul s-a oprit în loc. În urmă cu câțiva ani, la momentul declarării localității Necșești drept cea mai săracă comună din România aici nu existau nici dispensar, nici cabinet medical, nici măcar o farmacie, în schimb cârciumi la tot pasul, ca oamenii să aibă unde să-și înece amarul. Revenind în prezent.  Noul primar adoptă altă strategie. Susține că nu este de acord cu emblema de cea mai săracă localitate din România. Nici nu neagă faptul că lucrurile merg prost, dar susține că are speranțe.

 

În anii 90, când comuna număra 3000 de locuitori,  la Necşeşti existau trei şcoli. În prezent mai funcţionează doar una, în care învaţă 120 de copii. De prea multe condiții nu poate fi vorba. Nu au calculatoare, nici mijloace moderne, iar clădirea are nevoie de renovare. Termină școala aici și fug apoi la oraș pentru un trai mai bun.

 

Pe ulițele satelor mai vezi acum doar bătrânii. Unii rămași singuri, abandonați de copiii care și-au căutat o viață mai bună. Abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile moştenite după munca la fostul CAP.  Suprafaţa arabilă a comunei însumează peste 4.000 de hectare. Cei mai mulți au dat pământurile către diferite asociații pentru că vârsta înaintată nu le-a mai permis să le muncească.

 

Suntem săraci, prea săraci să mai avem și speranță…e concluzia localnicilor din Necșești. Bătrânii au rămas singuri, cu dorul copiilor, cu bătrânețea și cu povara fiecărei zile.

 

A fost bine…acum însă.. mulți sunt la mila sorții. Ne plimbăm pe stradă unul după altul…ca niște năluci..și așteptăm să ne cheme cineva la muncă…să punem pâine pe masă copiilor.

 

Pe ulițele din Necșești e pustiu…câte o pasăre sau un animal mai spulberă din când în când liniștea apăsătoare.

 

 

Comenteaza

comentarii

reclama ta

Mergi sus