Într-un an în care majoritatea pomicultorilor de pe Valea Dâmboviţei se plâng de producţia de mere, care în puţine locuri este peste zero, sunt şi agricultori care se aşteaptă la profit consistent. Tot pe Valea Dâmboviţei, dar la o altitudine mai mare, merii sunt plini şi, pe alocuri, crengile au cedat sub greutatea fructelor. Pomicultorul spune că în acest an cine are mere, are şi profit, spre deosebire de anul anterior, în care au fost nevoiţi să dea fructele la animale.
Îngheţul din primăvară nu a afectat şi culturile de la înălţime, de la aproximativ 700 de metri altitudine, de pe Valea Dâmboviţei, unde temperaturile au fost mai ridicate cu aproximativ trei grade, iar bruma nu a fost la fel de groasă. Astfel că, plantaţia de zece hectare, a domnului Eugen Marin pe care regăsim pomi chiar şi din 1938, este foarte productivă în acest an. Pomicultorul spune că dacă pomii sunt îngrijiţi corespunzător pot produce până la o sută de ani.
Cel mai căutat soi de mere rămâne tot cel Ionatan, originar din America, de pe Valea Jonathan. Pentru că anul acesta, pe Valea Dâmboviţei, producţia de mere este foarte slabă per total, pentru că în unele zone nu a mai rămas nici măcar un fruct în pom, agricultorul mai norocos are speranţe de profit mai mare. Unii dintre meri chiar au cedat sub greutatea fructelor.
Anul trecut s-au făcut atât de multe mere încât în unele livezi au rămas neculese sau au fost date la animale. Anul acesta speră ca merele româneşti să ajungă şi pe băncile elevilor, prin programul Mărul în şcoli, pentru că oricum sunt mai ieftine decât cele de import.
Rămâne de văzut ce decizii mai iau guvernanţii în ceea ce priveşte acest program. Ultima idee a unui parlamentar a fost renunţarea la mere pentru elevi şi înlocuirea acestora cu banane, însă propunerea nu a fost acceptată de colegii săi.