BĂLENI, DÂMBOVIŢA
În România, ciobanii sunt mai oropsiţi decat agricultorii, în sensul că deşi fac mari eforturi să aibă produse naturale şi de calitate nu au unde să-şi vândă marfa. N-au reuşit să vânda nici jumatate din mieii de Paşte şi nici branza de oaie nu se mai caută direct la producător. Oamenii preferă să cumpere la preţ dublu din supermarket-uri, în timp ce ciobanii ajung să o dea de pomană.
Nelu Voicu sau Ghiţă Ciobanul de la Băleni, aşa cum este cunoscut în împrejurimi, are aproape 400 de oi ale sale. Împreună cu familia şi cu oamenii din sat însumează în jur la 800 de oi, pe care le îngrijeşte în fiecare vară. Nu ia un preţ fix pentru paza mioarelor. Preţul se face în funcţie de posibilităţile fiecăruia, însă munca este inestimabilă. Cele 800 de oi sunt mulse de doar trei persoane.
Ziua de muncă se plăteşte cu 60 de lei, plus mâncare şi băutură, dar cei mai mulţi fug de munca la animale, pentru că este anevoioasă. Pe lista cheltuielilor se adaugă şi tratamentele oilor şi tunsul lânii, dar şi păşunatul. Gheorghe Ciobanul are concesionate 80 de hectare şi pentru iecare plăteşte câte 350 de lei pe sezon. O altă problemă pentru ciobani este lipsa pieţei de desfacere pentru carnea de miel.
Nici brânza de oaie făcută în stil tradiţional nu se mai caută. Oamenii preferă să cumpere din supermarket-uri, la suprapreţ. Un kilogram de brânză de oaie se găseşte în comerţ la preţuri cuprinse între 25 şi 35 de lei, în timp ce Ghiţă Ciobanul o vinde cu doar 15 lei pe kilogram.
Astfel că cine vrea brânză făcută dn lapte pur, ca la bunici, să meargă la Băleni.