CIOBĂNIA, PE CALE DE DISPARIŢIE

CIOBĂNIA, PE CALE DE DISPARIŢIE

 

MALU CU FLORI, DÂMBOVIŢA

Forţa de muncă tot mai greu de găsit, lipsa oamenilor de încredere, scumpirea cerealelor şi a fâneţelor, dar şi sprijinul statului aproape inexistent îi descurajează pe crescătorii de animale. Tot mai mulţi dintre fermieri renunţă la această activitate, moştenită de la străbuni, într-o societate în care au ajuns la coadă intereselor guvernanţilor.

Un crescător de animale din judeţul Dâmboviţa, care deţine 1 850 de oi, rasă ţurcană, pur românească critică dur modul în care statul român se implică în actiitatea de creştere a animalelor. Rasa pură este esenţială pentru ca animalele să fie prinse în contorizarea oficială şi pentru ca fermierii să primească sprijin de la stat, prin subvenţie oferită per cap de animal.

Şi în ceea ce priveşte subvenţionarea ne situăm tot sub media europeană.

Sunt ţări ale Uniunii Europene unde subvenţiile per cap de animal, dar şi sprijinul cuplat pe suprafaţă, sunt duble faţă de sumele oferite crescătorilor de animale de către statul român. Despre sprijin pentru ţărani în ceea ce priveşte valorificarea produselor naturale de origine animală nici nu poate fi vorba.

Toate aceste aspecte, plus lipsa forţei de muncă şi lipsa unei pieţe de desfacere sunt motive mai mult decât suficiente, care îi fac pe ţărani să renunţe la activitatea învăţată şi moştenită de la părinţi şi bunici. Deşi munca la animale este foarte bine plătită, oamenii fug de responsabilitate şi preferă să trăiască extrem de modest, doar cu ajutorul social primit de la primărie. În tot acest timp, reprezentanţii Ministerului Agriculturii nu miscă un deget pentru a încerca să salveze una dintre cele mai vechi meserii de pe meleagurile mioritice.

 

 

Comenteaza

comentarii

reclama ta

Mergi sus