Peste 30 de copii dintr-un cătun uitat de lume din comuna dâmboviţeană Ulieşti plătesc scump pentru educaţie. Învaţă înghesuiţi în două cămăruţe care stau să cadă, iar şcoala a fost la un pas să fie închisă. Direcţia de Sănătate Publică nu a mai eliberat autorizaţie de funcţionare, pentru că cei mici erau nevoiţi să meargă la toaletele din curte. Însă, cadrele didactice şi părinţii au facut eforturi şi au reuşit să amenajeze toaletele în interior. Tot cu eforturile lor s-a schimbat şi aspectul interior al claselor. Însă unitatea de învăţământ are nevoie urgentă de reparaţii capitale, iar cadrele didactice au apelat la volunari, după ce de la administraţia locală au primit doar beţe în roate.
În timp ce unii elevi sunt duşi de părinţi la şcoli de top, în condiţii de lux, cei 25 de copii din satul Hanu lui Pală din comuna Ulieşti, un cătun uitat de lume şi autorităţi, învaţă la grămadă într-o sală de clasă cu tavanul care stă să cadă şi prin care se infiltrează apa atunci când plouă. Învaţă în sitem simultan, de la clasa pregătitoare şi până la clasa a IV-a. Nu sunt deranjaţi unii de alţii, fiecare stă cuminte în banca lui şi încearcă să se concentreze asupra lecţiei care îi este destinată.
Nici pentru dascălul care îi învaţă carte nu este prea uşor. Recunoaşte că de multe ori, atunci când elevii de la clasa pregătitoare au ora de jocuri şi creaţie şi cei mari uită de teme şi se alătură lor. E dificil să păstrezi concentrarea tuturor, însă nu este imposibil, povesteşte doamna învăţător. În aceeaşi clădire, în sala alăturată primesc educaţie preşcolarii. 11 copii, vin zilnic la grădiniţă, urmând ca într-un an, doi să aibă aceeaşi sortă…învăţământul simultan, într-o clădire pe care cadrele didactice se zbat să o înfrumuseţeze.
Deşi vin de la kilometri distanţă, dascălii fac eforturi ca unitatea de învăţământ cu o vechime de aproape 100 de ani să nu fie închisă. Cu spijinul părinţilor, care contribuie cu puţin din puţinul lor, ţin vie această şcoală, în care au primit educaţie atâtea generaţii.
Pentru administraţia locală PSD-istă cele câteva suflete din Hanul lui Pală nu interesează nici măcar electoral, fiind prea puţini pentru a înclina balanţa la vot. Nimeni nu se înghesuie să-I ajute, iar directorul şcolii recunoaşte că mereu au fost ocoliţi de investiţii. Aşa că au văzut o gură de oxigen în voluntarii disponibili să-I ajute.
Localnicii spun că nu le-a mai rămas nimic în sat, decât şcoala şi dreptul copiilor la educaţie. Se roagă zilnic să nu fie închisă şi ajută şi ei cu ce pot.
În satul hangiului Pală, nepăsarea şi incapacitatea autorităţilor locale au pus stăpânire. Şcoala abia se ţine pe picioare, căminul cultural e o ruină, iar biserica este toată crăpată.
CORINA ENACHE
RĂDUCU RĂDOI