VÂRFURI, DÂMBOVIŢA
Bătrâneţea este grea atunci când duci singur povara anilor. Aşa spune o bătrână de 95 de ani, din comuna dâmboviţeană Vârfuri. A avut grijă toată viaţa de copiii altora, iar acum nu-i mai deschide nimeni poarta. Singurul care îi duce mai mereu de mâncare este nimeni altul decât primarul, care a devenit vedeta naţională, graţie limbajului colorat pe care îl foloseşte în adresele oficiale către autorităţi.
De zeci de ani, primarul a devenit cea mai importntă persoană din viaţa bătrânei. Este singurul ei sprijin, singurul care îi aduce mâncare şi o întreabă de sănătate. În ciuda „derapajelor” lingvistice, edilul şef din comuna Vârfuri este creionat în ochii bunicii ca un om bun. Primarul are şi o explicaţie pentru comportamentul său, spunând că nu o poate abandona, pentru că îl mustră conştiinţa.
Bătrâna spune că primarul aruncă şi cu blesteme, dar şi ea îi răspunde la fel.
Povestea de viaţa a Mariei Bucur este una tristă. Nu a avut niciodată copii, dar a compensat lipsa acestora având grijă de micuţii altora. A apucat să facă doar două clase şi a fost doică toată viaţa, iar la un moment dat a înfiat o fată. I-a crescut şi copiii, însă aceştia nu-i deschid niciodată poarta.
Tanti Maria a rămas văduvă la vârsta de 36 de ani, iar de atunci este singură. Femeia trăieşte singură dintr-o pensie de 500 de lei, dar nu se plânge, în ciuda lipsurilor. Îşi doreşte doar să-i vadă mai des pe cei pe care i-a crescut, pe care îi numeşte copiii ei.
Bani îi trebuie pentru orice. Pentru nevoile zilnice îi plăteşte pe vecini.
Nici la bătrâneţe, Maria nu stă degeaba. Aceasta toarce lână şi lucrează cipici toată ziua. Îi face cadou oricui îi trece pragul.
Vârsta nu o opreşte pe bunică să muncească. În fiecare an, grădina sa este plină de legume, de care are grijă cu propriile-i forţe. Îşi doreşte doar să-şi vadă mai des fiica adoptivă şi nepoţii pe care i-a crescut. Toţi trăiesc în Bucureşti şi abia dacă vin o dată pe an, de sărbători, la bunică. Tanti Maria îşi aşteaptă sfârşitul, de care nu se teme.